Place de la Révolution

O piață pentru un rege

În 1748, orașul Paris a hotărât să-l cinstească pe Ludovic al XV-lea, numit pe atunci încă „Preaiubitul”, cu o statuie ecvestră de bronz. Regele a dăruit un teren mlăștinos dincolo de capătul de vest al Grădinii Tuileries, la marginea de atunci a orașului, iar după un concurs comanda i-a revenit prim-arhitectului său, Ange-Jacques Gabriel.

Proiectul lui Gabriel era neobișnuit. În loc să închidă piața cu clădiri, a lăsat-o deschisă spre grădini, spre Sena și spre Champs-Élysées, mărginită de șanțuri seci și balustrade, și a construit doar pe latura de nord: două palate lungi, cu colonade, de o parte și de alta a unei străzi noi, Rue Royale. În cel de est se afla Garde-Meuble, depozitul mobilierului și al tezaurului coroanei. Lucrările au durat din 1755 până în 1775. Statuia, operă a lui Edmé Bouchardon, terminată după moartea lui de Jean-Baptiste Pigalle, a fost dezvelită în 1763.

Prima nenorocire a pieței a venit pe 30 mai 1770. Parisul sărbătorea aici, cu focuri de artificii, căsătoria Delfinului, viitorul Ludovic al XVI-lea, cu Maria Antoaneta. La plecarea mulțimii, busculada din Rue Royale a ucis peste 130 de oameni.

Piața Revoluției

Revoluția a ajuns devreme în piață. Pe 12 iulie 1789, când vestea demiterii lui Necker se răspândea prin Paris, cavaleriștii regimentului Royal-Allemand, conduși de prințul de Lambesc, au șarjat mulțimea de la intrarea în Grădina Tuileries. A fost una dintre scânteile care au dus, două zile mai târziu, la căderea Bastiliei.

După căderea monarhiei, pe 10 august 1792, statuia lui Ludovic al XV-lea a fost dărâmată, iar piața a fost rebotezată Place de la Révolution. Pe soclul rămas gol s-a înălțat o statuie a Libertății din ipsos, cu boneta roșie pe cap. În septembrie 1792, niște hoți au pătruns câteva nopți la rând în Garde-Meuble și au furat cea mai mare parte a bijuteriilor coroanei, între care diamantul Regent, recuperat mai târziu.

Piața ghilotinei

Unde au murit cele mai cunoscute victime ale Terorii

Pe 21 ianuarie 1793, aici a fost ridicat eșafodul pentru execuția lui Ludovic al XVI-lea. În mai 1793, ghilotina a fost mutată aici din Place du Carrousel, de lângă Palatul Tuileries. Mai bine de un an, cei mai mulți dintre condamnații Tribunalului Revoluționar au fost aduși aici în căruțe de la Conciergerie: Charlotte Corday în iulie 1793, Maria Antoaneta pe 16 octombrie, douăzeci și unu de deputați girondini la sfârșitul lui octombrie, Madame Roland în noiembrie, Danton și Camille Desmoulins pe 5 aprilie 1794, chimistul Lavoisier în mai.

În iunie 1794, în plină Teroare, ghilotina a fost mutată la marginea de est a orașului. S-a întors la sfârșitul lui iulie 1794: pe 28 iulie, Robespierre, răsturnat cu o zi înainte, a fost executat aici împreună cu douăzeci și unu dintre susținătorii săi, iar a doua zi i-au urmat vreo șaptezeci de membri ai Comunei din Paris.

Concorde

În 1795, când Convenția a făcut loc Directoratului, piața a fost rebotezată Place de la Concorde, ca o dorință de împăcare după Teroare. Bourbonii reveniți pe tron i-au redat în 1814 numele lui Ludovic al XV-lea, apoi pe cel al lui Ludovic al XVI-lea, și au plănuit aici un monument în memoria regelui executat; după Revoluția din iulie 1830, numele Concorde a revenit definitiv.

Regele Ludovic-Filip a așezat în centru ceva ce nicio tabără nu putea revendica: un obelisc vechi de peste 3.000 de ani, din templul de la Luxor, dăruit de conducătorul Egiptului, Muhammad Ali. A fost înălțat pe 25 octombrie 1836. Arhitectul Jacques Ignace Hittorff a adăugat apoi două fântâni și opt statui care înfățișează orașe ale Franței. Podul Concorde, la sud, început în 1787, a fost terminat în 1791 folosind și piatră din Bastilia demolată.

Palatul de est al lui Gabriel, fostul Garde-Meuble, a găzduit comandamentul Marinei franceze din 1789 până în 2015 și poate fi vizitat astăzi ca Hôtel de la Marine.