O arhiducesă pentru o alianță
Maria Antonia s-a născut la Viena pe 2 noiembrie 1755, al cincisprezecelea copil al împărătesei Maria Tereza. A fost crescută cu un singur scop: să pecetluiască noua alianță dintre Austria și Franța, dușmane în cea mai mare parte a celor două secole dinainte. În aprilie 1770, la paisprezece ani, a fost căsătorită prin procură la Viena și predată francezilor pe o insulă de pe Rin, unde i s-a luat tot ce era austriac, până la haine.
Pe 16 mai 1770 s-a căsătorit la Versailles cu Delfinul, în vârstă de cincisprezece ani. Căsătoria nu a fost consumată timp de șapte ani, iar curtea — și Parisul — au observat.
Regina de la Versailles
A devenit regină la optsprezece ani, în mai 1774. Plictisită de ritualurile de la Versailles, s-a retras la Petit Trianon, un mic castel dăruit de rege, iar mai târziu și-a construit în grădinile lui un sat de joacă, unde se prefăcea că trăiește la țară. A cheltuit mult pe rochii, jocuri de noroc și prieteni, iar favoriții ei primeau pensii și posturi. Cheltuielile ei erau o parte mică din datoria coroanei, dar erau partea pe care o vedea toată lumea; pamfletele o numeau Madame Déficit.
Colierul
O escrocherie la care nu luase parte și scandalul care i s-a lipit totuși de nume
În 1785, o escroacă, autointitulată contesă de la Motte, l-a convins pe cardinalul de Rohan că regina își dorea în secret un colier de diamante de 1,6 milioane de livre și că i-ar fi dat banii înapoi. O tânără deghizată în regină s-a întâlnit noaptea cu cardinalul în grădinile de la Versailles. Bijutierii nu au fost plătiți niciodată, colierul a fost desfăcut și vândut la Londra, iar cardinalul a fost arestat. Parlamentul l-a achitat în 1786. Regina nu făcuse nimic, dar publicul a crezut ce era mai rău și n-a mai încetat.
Cozonacul pe care nu l-a oferit niciodată
Replica cea mai des legată de numele ei, „Să mănânce cozonac”, e mai veche decât domnia ei. Rousseau a pus-o în gura unei „mari prințese” în Confesiunile sale, scrise pe când Maria Antoaneta era copil la Viena, și nicio sursă din timpul vieții ei nu i-o atribuie. S-a lipit de ea pentru că se potrivea cu regina inventată de pamflete: străină, frivolă și nepăsătoare la foame.
Închisoare și proces
După căderea monarhiei, în august 1792, a fost ținută cu familia în Temple. Ludovic a fost executat în ianuarie 1793; în iulie, fiul ei de opt ani i-a fost luat, iar în august a fost mutată la Conciergerie, închisoarea celor care își așteptau judecata la Tribunalul Revoluționar. Procesul ei, pe 14 și 15 octombrie, a repetat pamfletele: trădare, risipă și o acuzație inventată de abuz asupra fiului ei. Ea a răspuns apelând la fiecare mamă din sală.
Pe 16 octombrie 1793 a fost dusă în Place de la Révolution într-o căruță deschisă, cu mâinile legate și părul tăiat scurt. Avea treizeci și șapte de ani.
„Domnule, vă cer iertare. N-am făcut-o intenționat.”
