Moștenitor din leagăn
Ludovic s-a născut la Versailles pe 4 septembrie 1729, primul fiu al lui Ludovic al XV-lea și al Mariei Leszczyńska, după trei fiice. Singurul său frate a murit la doi ani, așa că a fost moștenitorul tronului din ziua nașterii și a rămas moștenitor timp de treizeci și șase de ani. A fost crescut într-o evlavie strictă, care i-a rămas: a devenit un om serios, credincios și studios, stingher printre plăcerile curții tatălui său.
La cincisprezece ani a fost alături de tatăl său în bătălia de la Fontenoy, în mai 1745, una dintre marile victorii franceze din Războiul de Succesiune la Tronul Austriei. Niciodată nu avea să ajungă mai aproape de glorie. Ludovic al XV-lea și-a primit fiul în consiliile regale, din 1757 chiar în Consiliul de Stat, dar i-a lăsat puțină influență reală, iar Delfinul a privit de pe margine cum câștigau teren metresele regelui, mai ales Madame de Pompadour, și ideile filozofilor. Partidul devoților de la curte, așa-numiții dévots, vedea în el viitorul rege, iar el i-a apărat pe iezuiți până când parlamentele i-au alungat din Franța, în anii 1760.
Două căsătorii
O infantă spaniolă, apoi o prințesă saxonă
În februarie 1745 s-a căsătorit cu infanta Maria Tereza Rafaela, fiică a lui Filip al V-lea al Spaniei. El avea cincisprezece ani, ea optsprezece, iar când ea a murit, în iulie 1746, la câteva zile după ce a născut o fiică, a jelit-o profund.
Franța avea nevoie de moștenitori, iar în mai puțin de șapte luni s-a căsătorit din nou. A doua soție, Maria Josepha de Saxonia, în vârstă de cincisprezece ani, era fiica lui August al III-lea, rege al Poloniei și elector de Saxonia — dinastia care îl alungase de pe tronul Poloniei chiar pe tatăl reginei, Stanisław Leszczyński. Cei doi au ajuns să fie foarte apropiați. Au avut opt copii. Fiul cel mare, Louis-Joseph, ducele de Burgundia, preferatul familiei, a murit în 1761, la nouă ani, iar următorul fiu în viață, Ludovic-August, i-a luat locul în linia de succesiune.
O moarte înaintea regelui
În 1765, Delfinul s-a îmbolnăvit de tuberculoză. În toamna aceluiași an se afla cu curtea la Fontainebleau și a murit acolo pe 20 decembrie 1765, la treizeci și șase de ani. La dorința sa, a fost înmormântat nu la Saint-Denis, alături de regii Franței, ci în catedrala din Sens. Maria Josepha, care îl îngrijise în timpul bolii, a murit de aceeași boală în martie 1767 și a fost înmormântată lângă el.
Moartea lui l-a făcut pe fiul său de unsprezece ani, Ludovic-August, noul Delfin. Când Ludovic al XV-lea a murit, în mai 1774, coroana a trecut direct la nepotul său, care a devenit Ludovic al XVI-lea la nouăsprezece ani. Tatăl care nu a domnit niciodată a fost urmat pe tron de trei dintre fiii săi: Ludovic al XVI-lea, ghilotinat în 1793, și, după Revoluție și Napoleon, Ludovic al XVIII-lea și Carol al X-lea, a cărui răsturnare, în 1830, a pus capăt domniei ramurii principale a BourbonilorDinastie: Casa de Bourbon. Familia care a condus Franța două secole, a pierdut tronul și l-a recâștigat.




