Freya

Zeița iubirii, a aurului și a magiei seiðr, care ia jumătate dintre cei căzuți

Cea mai de seamă zeiță a nordicilor: Doamna vanilor, o zeiță a iubirii, a dorinței și a aurului, care primește și jumătate dintre cei căzuți în luptă. Fiică a zeului mării Njörd și soră a lui Freyr, ea aparține vanilor, care au venit să trăiască printre asi după războiul dintre cele două neamuri de zei, iar Snorri spune că ea i-a învățat cea dintâi pe asi seiðr, magia neamului ei. Călătorește într-un car tras de două pisici, are colierul Brísingamen și o mantie din pene de șoim și plânge lacrimi de aur roșu după soțul ei plecat, Ód. Uriașii o doresc mai presus de orice, iar în mituri ea este premiul pe care nu-l câștigă niciodată.

Familie și pețitori

Părinți

Njörd Snorri, Gylfaginning 24

unul dintre vani; stăpânul mării, al vântului și al corăbiilor
Sora lui Njörd Snorri, Ynglinga saga 4; Lokasenna 36

fără nume; la vani, spune Snorri, frații își luau de soții surorile

Frate

Freyr Snorri, Gylfaginning 24; Lokasenna 32

stăpânul ploii, al soarelui și al recoltei; Loki spune că zeii i-au prins împreună în pat

Soț

Ód Snorri, Gylfaginning 35; Völuspá 25

a plecat în călătorii lungi; ea plânge după el lacrimi de aur roșu

Copii

Hnoss Snorri, Gylfaginning 35

fiica ei cu Ód; numele înseamnă „comoară”
Gersemi Snorri, Ynglinga saga 10

o a doua fiică, tot „comoară”; pomenită doar aici

Împarte cei căzuți cu

Odin Grímnismál 14; Snorri, Gylfaginning 24

ea alege în fiecare zi jumătate dintre cei căzuți, el cealaltă jumătate

Ocrotit

Óttar Hyndluljód

un muritor care i-a înroșit altarul cu sânge; Hyndla spune că mistrețul ei e Óttar deghizat

Acuzator

Loki Lokasenna 30–32

susține că fiecare zeu și elf din sală i-a fost iubit

Pețitori

Meșterul zidar Snorri, Gylfaginning 42

un uriaș care a cerut-o, împreună cu soarele și luna, ca plată pentru un zid
Thrym Thrymskvida

o voia în schimbul ciocanului lui Thor
Hrungnir Snorri, Skáldskaparmál

beat în Asgard, s-a lăudat că o va lua cu el

Poveștile ei

Războiul zeilor

Primul război din lume a izbucnit între asi și vani, după ce o femeie numită Gullveig fusese străpunsă cu sulițe și arsă de trei ori în sala lui Odin și renăscuse de trei ori. Când niciuna dintre tabere n-a putut învinge, au făcut pace și au schimbat ostatici, iar Njörd și copiii lui au venit să trăiască printre asi.

Völuspá 21–24; Snorri, Ynglinga saga 4; unii cercetători o văd în Gullveig chiar pe Freya

Brísingamen

Freya a văzut patru pitici făurind un colier de aur și l-a dorit mai mult decât orice; prețul era câte o noapte cu fiecare dintre ei, iar ea l-a plătit. Loki i-a spus lui Odin, care l-a trimis să-l fure: s-a strecurat, prefăcut în muscă, în iatacul ei încuiat și i-a desfăcut închizătoarea de la gât. Odin i l-a dat înapoi numai cu condiția ca ea să pună doi regi să poarte o bătălie fără sfârșit.

Sörla tháttr, în Flateyjarbók, de la sfârșitul secolului al XIV-lea; bătălia este lupta veșnică a Hjadningilor

Mireasa care a refuzat

Când uriașul Thrym a furat ciocanul lui Thor și a cerut-o pe Freya ca preț, Thor și Loki au venit să-i spună să-și pună vălul de mireasă. S-a înfuriat atât de tare, încât sala zeilor s-a cutremurat și colierul i s-a rupt: ar fi socotită, a spus ea, cea mai înnebunită după bărbați dintre femei dacă ar merge ca mireasă în Țara Uriașilor. Thor s-a dus în locul ei, purtându-i colierul.

Thrymskvida 12–13, 15

Óttar și uriașa

Freya a mers călare pe mistrețul ei de aur la peștera uriașei Hyndla, ca s-o silească să recite genealogia ocrotitului ei, Óttar, de care acesta avea nevoie ca să câștige o moștenire. Hyndla i-a înșirat strămoșii până la zei și a luat-o în râs pe Freya că își călărește iubitul spre Valhalla. În cele din urmă, încercuită de focul Freyei, i-a dat lui Óttar berea amintirii, blestemată, iar Freya a abătut blestemul.

Hyndluljód, păstrat numai în Flateyjarbók

Doamna vanilor

O zeiță din celălalt neam

Freya înseamnă pur și simplu „Doamna”, așa cum numele fratelui ei, Freyr, înseamnă „Domnul”, iar Snorri spune că femeile de neam ales erau numite cu numele ei. Ea aparține vanilor, al doilea neam de zei nordici, legat de bogăție, de rodnicie și de mare, care s-a războit cu asii și apoi a făcut pace cu ei. Tatăl ei, Njörd, și fratele ei au venit în Asgard ca ostatici, iar ea a adus cu sine magia vanilor. Snorri o numește cea mai slăvită dintre zeițe, iar în Ynglinga saga face din ea ultima dintre zei rămasă în viață, care a ținut mai departe jertfele după moartea celorlalți.

Locuiește în Fólkvang, într-o sală numită Sessrúmnir, și călătorește într-un car tras de două pisici sau călare pe Hildisvíni, mistrețul cu peri de aur. Snorri spune că îi plăceau cântecele de dragoste și că ei trebuia să i te rogi în treburile iubirii. Toți uriașii o doresc. Un meșter zidar o cere ca plată, Thrym ca preț pentru ciocanul lui Thor, iar Hrungnir, beat, se laudă că o va lua acasă; niciunul n-o capătă.

Iubire și aur

Ód, lacrimile și colierul

Soțul ei, Ód, a plecat în călătorii lungi, iar Freya plânge după el; lacrimile ei sunt aur roșu, așa că poeții puteau numi aurul „lacrimile Freyei”. L-a căutat printre popoare străine și și-a luat un nume nou în fiecare loc. Fiicele lor se numesc Hnoss și Gersemi; ambele nume înseamnă „comoară”.

Miturile nu fac din ea o soție credincioasă. În Lokasenna, Loki îi spune că fiecare zeu și elf din sală i-a fost iubit și că zeii au prins-o odată în pat cu fratele ei; uriașa din Hyndluljód spune că aleargă noaptea precum capra Heidrún printre țapi. Într-o poveste târzie, cumpără colierul Brísingamen cu câte o noapte petrecută cu fiecare dintre cei patru pitici care l-au făurit. Insultele vin de la dușmanii ei, dar se potrivesc unei zeițe a dorinței și a bogăției care însoțește dorința.

Seiðr și cei căzuți

Magia, morții și convertirea

Freya nu este doar o zeiță a iubirii. Snorri spune că ea i-a învățat cea dintâi pe asi seiðr, magia de transă a vanilor, prin care se putea vedea viitorul și se puteau înrâuri mințile, și că, atunci când pornește călare la luptă, jumătate dintre cei căzuți sunt ai ei, iar jumătate ai lui Odin:

Fólkvang e a noua, și acolo Freya hotărăște cine unde șade în sală; jumătate dintre cei căzuți îi alege în fiecare zi, iar jumătate îi are Odin.

— *Grímnismál* 14

Și femeile mergeau la ea. În Egils saga, Thorgerd, fiica lui Egil, refuzând mâncarea de durere, spune că nu va lua cina până nu va cina cu Freya. Zeița mai conta încă, chiar la sfârșit: în vara dinainte ca Islanda să primească creștinismul, creștinul Hjalti Skeggjason a numit-o pe Freya cățea într-un vers rostit la Althing și a fost scos în afara legii pentru blasfemie.