Baldur

Fiul strălucitor al lui Odin, a cărui moarte vestește Ragnarök

Fiul lui Odin și al lui Frigg, cel mai bun și mai strălucitor dintre zei, a cărui moarte este momentul de cotitură al mitologiei nordice. Snorri spune că e atât de frumos, încât din el izvorăște lumină, și că e cel mai înțelept, mai elocvent și mai milostiv dintre asi, deși nicio judecată de-a lui nu poate dăinui. Când a visat că va muri, Frigg a pus toate lucrurile din lume să jure că nu-i vor face rău, în afară de vâscul cel tânăr. Loki a pus o rămurică din el în mâna fratelui său orb, Höd, și Baldur a căzut; Hel l-ar fi lăsat să plece dacă toate lucrurile l-ar fi plâns, dar o uriașă n-a vrut. Se va întoarce după Ragnarök, în lumea înnoită.

Familie

Părinți

Odin Snorri, Gylfaginning 22

al doilea fiu al lui, spune Snorri
Frigg Snorri, Gylfaginning 49; Völuspá 33

a luat jurământ de la toate lucrurile să-l cruțe

Soție

Nanna Snorri, Gylfaginning 49

fiica lui Nep; inima i s-a frânt la funeraliile lui și a ars alături de el

Râvnită

Nanna Saxo, Gesta Danorum, cartea a III-a

aici fiica unui rege, care l-a refuzat pe Balderus și s-a măritat cu Høtherus

Copii

Forseti Grímnismál 15; Snorri, Gylfaginning 32

din Nanna; rezolvă orice pricină în sala lui, Glitnir

Frați

Höd Snorri, Gylfaginning 49; Völuspá 32

orb; a aruncat vâscul și se va întoarce cu el după Ragnarök
Hermód Snorri, Gylfaginning 49

a călărit nouă nopți până la Hel ca să-l ceară înapoi
Váli Baldrs draumar 11; Völuspá 32–33

frate după tată, născut ca să-l răzbune; l-a ucis pe Höd la o noapte după naștere

Rival

Høtherus Saxo, Gesta Danorum, cartea a III-a

un erou dintre oameni, care l-a rănit pe Balderus cu o sabie fermecată într-un război pentru Nanna

Dușman

Loki Snorri, Gylfaginning 49; Lokasenna 28

a găsit vâscul, a călăuzit aruncătura și, ca Thökk, n-a vrut să plângă

Povestea lui

Visele

Baldur a avut vise rău-prevestitoare, iar zeii s-au adunat la sfat. Odin l-a înșeuat pe Sleipnir, a coborât călare până la poarta lui Hel și a trezit din mormânt o prezicătoare moartă. Ea i-a spus că jos băncile erau așternute și miedul era gata pentru Baldur, că Höd îl va ucide și că un fiu al lui Odin născut din Rind îl va răzbuna.

Baldrs draumar; la sfârșit ea îl recunoaște pe Odin, iar el o numește mama a trei uriași

Vâscul

Frigg a luat jurământ de la foc și de la apă, de la fier și de la toate metalele, de la pietre, pământ, copaci, boli, fiare, păsări, otrăvuri și șerpi că nu-i vor face rău lui Baldur, iar zeii și-au făcut un joc din a arunca în el cu tot felul de lucruri. Loki, deghizat în femeie, a aflat de la Frigg că trecuse cu vederea un lăstar tânăr de vâsc, la apus de Valhalla. L-a smuls, l-a pus în mâna orbului Höd și i-a îndreptat ținta, iar Baldur a căzut mort.

Snorri, Gylfaginning 49, care o numește cea mai mare nenorocire petrecută vreodată între zei și oameni; Völuspá 31–32

Funeraliile

Zeii l-au așezat pe Baldur pe corabia lui, Hringhorni, dar n-au putut s-o urnească până când a venit uriașa Hyrrokkin, călare pe un lup cu șerpi drept frâie, și a împins-o în apă dintr-o singură opintire. Nanna a murit de durere și a fost așezată lângă el; Thor a sfințit rugul cu ciocanul și a azvârlit cu piciorul în foc un pitic care a trecut în fugă prin fața lui; Odin a pus pe rug inelul lui, Draupnir.

Snorri, Gylfaginning 49; Húsdrápa lui Úlf Uggason, de pe la 985, descrie cortegiul funerar și pe Hyrrokkin, așa cum erau sculptați într-o sală din Islanda

Drumul lui Hermód

Hermód a călărit pe Sleipnir nouă nopți prin văi întunecate până la Hel, a sărit peste poarta ei și l-a găsit pe Baldur pe locul de cinste. Hel a primit să-l lase să plece dacă toate lucrurile din lume, vii și moarte, îl vor plânge. Toate au plâns, cum plânge bruma la dezgheț, în afară de o uriașă pe nume Thökk, dintr-o peșteră, care a spus: „Să țină Hel ce are.”

Snorri, Gylfaginning 49, care citează versul lui Thökk; acest final se găsește numai la Snorri

Cel mai bun dintre zei

Un zeu cu o singură poveste

Snorri nu are decât cuvinte bune despre Baldur. E cel mai bun dintre zei și toți îl laudă; e atât de frumos și de luminos, încât din el izvorăște lumină, iar cea mai albă dintre plante se numește „sprânceana lui Baldur”. E cel mai înțelept dintre asi, cel mai elocvent și cel mai milostiv, și totuși nicio judecată de-a lui nu poate dăinui. Locuiește în Breidablik, unde nu poate fi nimic necurat, cu soția lui, Nanna, iar fiul lor, Forseti, rezolvă pricinile într-o sală de aur și argint.

Asta e aproape tot. Baldur nu are nici aventuri, nici certuri, nici călătorii; există ca să moară. Numele lui însemna probabil „stăpân” sau „prinț”, ca bealdor din engleza veche, iar al doilea Descântec de la Merseburg, din Germania secolului al X-lea, pomenește „mânzul lui Balder”, care își scrântește piciorul când Phol și Wodan călăresc spre pădure, deși nu e sigur că acolo cuvântul este măcar un nume.

Moartea lui Baldur

Pivotul mitologiei

Povestea morții lui e spusă cel mai pe larg de Snorri și este pivotul întregii mitologii. Zeii nu-l pot aduce înapoi, deși toate lucrurile din lume, în afară de unul, îl plâng, iar de atunci lumea alunecă spre Ragnarök. Prezicătoarea din Völuspá vede totul de departe:

Am văzut pentru Baldur, zeul însângerat, copilul lui Odin, soarta ascunsă; acolo stătea crescut, mai sus decât câmpiile, subțire și foarte frumos, vâscul.

— *Völuspá* 31

Ucigașul e propriul lui frate, așa că și răzbunarea trebuie să vină din sânul familiei: Odin zămislește cu Rind un fiu nou, Váli, iar copilul, la o noapte după naștere, cu mâinile nespălate și părul nepieptănat, îl ucide pe Höd. Plânsul dă greș din cauza unei uriașe dintr-o peșteră, despre care, spune Snorri, oamenii credeau că era Loki, iar pedeapsa zeilor pentru Loki vine după aceea. Odin păstrează o taină a acelei zile: în Vafthrúdnismál câștigă o întrecere de înțelepciune cu un uriaș întrebându-l ce i-a șoptit fiului său la ureche înainte ca Baldur să fie pus pe rug, întrebare la care numai Odin știe răspunsul.

Alte versiuni

Saxo, cercetătorii și întoarcerea

Saxo Grammaticus, care scria în Danemarca pe la 1200, spune o altă poveste. Balderus al lui este un războinic pe jumătate divin, fiul lui Othinus, care vrea s-o ia de soție pe prințesa Nanna; ea îl preferă pe Høtherus, un erou dintre oameni, iar cei doi poartă un război pentru ea. Høtherus dobândește o sabie fermecată și îl rănește pe Balderus, care moare după trei zile; Othinus zămislește apoi cu Rinda un fiu, Bous, ca să-l răzbune. Nu există nici vâsc, nici plâns, nici Loki.

Cercetătorii l-au citit pe Baldur în multe feluri: James Frazer ca pe un zeu muribund al vegetației, a cărui viață stătea în vâsc; alții ca pe o figură modelată de Hristosul Nordului creștin; John Lindow ca pe victima unei vendete între zei. Mitul are propriul lui sfârșit. După Ragnarök, spune Völuspá, ogoarele vor rodi nesemănate, orice rău se va vindeca, iar Baldur se va întoarce, cu Höd alături, să locuiască în sălile lui Odin.