Zeu

Ra

Zeul-soare din Heliopolis, creatorul și primul rege al lumii

Zeul-soare al Egiptului, venerat la Heliopolis: discul care străbate ziua cerul într-o barcă și noaptea lumea de dincolo în alta și răsare din nou în zorii fiecărei zile. În relatarea de la Heliopolis, el este creatorul, care s-a ridicat din apele primordiale pe prima movilă de pământ și i-a zămislit pe zei din sine însuși. Regii și-au spus „fiu al lui Ra” începând cu dinastia a IV-a, iar numele lui a fost alăturat numelor altor zei, Amon-Ra, Ra-Horakhty, Sobek-Ra, până când aproape fiecare mare zeu al Egiptului a devenit și zeu solar. În mormintele regale ale Regatului Nou este pictată călătoria lui nocturnă, în care îl învinge pe șarpele Apophis și se unește cu Osiris în adâncuri.

Domeniu: Soarele, creația, regalitatea; regele era „fiul lui Ra”
Simboluri: Discul solar cu uraeusul, șoimul, scarabeul, obeliscul; obeliscul și piatra benben de la Heliopolis îi aparțin
Trei chipuri: Khepri în zori, Ra la amiază, Atum la asfințit; scarabeul, discul și bătrânul
Centru de cult: Heliopolis; în egipteană, Iunu; regii dinastiei a V-a i-au ridicat temple solare la Abusir
Nume grecesc: Helios; pentru greci, cetatea lui era Heliopolis, „orașul soarelui”
Bărci: Mandjet ziua, Mesektet noaptea; câte douăsprezece ore în fiecare, pe cer și prin Duat

Familie

Obârșie

Nun Textele Piramidelor; Textele Sarcofagelor

apa primordială, din care s-a ridicat singur, ca Atum

Copii

Shu Textele Piramidelor

aerul; scuipat de Atum împreună cu Tefnut
Tefnut Textele Piramidelor

umezeala; geamăna lui Shu
Hathor Cartea Vacii Cerești

Ochiul lui, trimis pe pământ să pedepsească omenirea
Sekhmet Cartea Vacii Cerești

leoaica în care s-a prefăcut Hathor în timp ce ucidea
Maat Imnurile solare din Regatul Nou

adevărul și buna rânduială, din care trăiește

Urmași

Geb și Nut Textele Piramidelor; Cartea Vacii Cerești

pământul și cerul, copiii lui Shu și ai lui Tefnut; în chip de vacă, Nut l-a purtat pe bătrânul Ra la cer
Osiris Textele Piramidelor; Amduat

fiul lui Nut; în fiecare noapte cei doi zei se unesc în adâncul Duatului
Isis Papirusul Torino 1993

fiica lui Nut, care i-a smuls prin viclenie numele tainic

Unit cu

Horus Textele Piramidelor; Disputa dintre Horus și Seth

ca Ra-Horakhty, „Ra, Horus al orizontului”, soarele care răsare; în Disputa dintre Horus și Seth, Ra îi judecă pretenția
Amon Papirusul Leiden I 350

ca Amon-Ra, regele zeilor la Teba, începând cu Regatul de Mijloc

Poveștile lui

1
Prima dimineață

Înainte de a exista cerul, nu era decât Nun, apa întunecată. Din ea zeul s-a ridicat singur, pe o movilă de pământ, ca Atum, și a stat pe piatra benben de la Heliopolis. I-a scuipat pe Shu, aerul, și pe Tefnut, umezeala; ei i-au născut pe Geb și pe Nut, pământul și cerul, ai căror copii au fost Osiris, Isis, Seth și Nephthys.

Textele Piramidelor, formula 600, cea mai veche relatare; Textele Sarcofagelor, formula 1130, adaugă că oamenii sunt lacrimile ochiului său
2
Nimicirea omenirii

Ra a îmbătrânit, cu oasele de argint și carnea de aur, iar oamenii au uneltit împotriva lui. Și-a trimis Ochiul pe pământ ca Hathor, care a devenit Sekhmet și a umblat prin sânge. Temându-se că îi va ucide pe toți, Ra a pus să fie vopsite în roșu cu ocru șapte mii de urcioare de bere și să fie vărsate noaptea peste câmpuri; zeița a băut berea crezând că e sânge, s-a îmbătat și a uitat de omenire.

Cartea Vacii Cerești, pe cea mai din afară dintre capelele lui Tutankhamon și în mormintele lui Seti I și ale lui Ramses al II-lea, al III-lea și al VI-lea
3
Retragerea în cer

Sătul de lume, Ra s-a adresat lui Nun, care i-a cerut lui Nut să-l poarte. S-a prefăcut în vacă și l-a ridicat pe spinare atât de sus încât tremura, iar Shu a fost așezat sub ea ca s-o sprijine, cu ajutorul a opt zei. De atunci zeul-soare a domnit din cer și l-a făcut pe Thot, luna, locțiitorul său.

Cartea Vacii Cerești; cei opt zei care o sprijină pe Nut sunt zeii Heh
4
Numele tainic

Ra avea un nume ascuns, în care îi stătea puterea. Isis i-a amestecat saliva cu pământ, a făcut din ea un șarpe și l-a pus în calea lui; șarpele l-a mușcat, și niciun zeu nu-l putea vindeca de otravă. Chinuit, și-a înșirat celelalte nume, dar ea n-a vrut să-l vindece până când numele tainic n-a trecut din inima lui într-a ei, iar apoi l-a învățat pe Horus acest nume.

Papirusul Torino 1993 (epoca ramesidă), un descântec împotriva otrăvii, de rostit în numele lui Isis
5
Călătoria nocturnă

În fiecare seară, Ra intră în orizontul de apus cu barca nopții și străbate cele douăsprezece ore ale Duatului, bătrân și cu cap de berbec. În ora cea mai adâncă, sufletul lui se unește cu trupul neînsuflețit al lui Osiris și se înnoiește. În a șaptea, Apophis, marele șarpe, încearcă să înghită barca; Seth, de la proră, sau Isis, cu vrăjile ei, îl alungă, iar în zori Ra iese ca scarabeul Khepri.

Amduat, în mormintele regilor începând cu Tutmes al III-lea; Cartea Morților, formula 108, pentru Seth cu sulița

Soarele

Trei chipuri, două bărci, o singură călătorie

Ra este soarele, pe care egiptenii l-au observat atât de atent încât i-au dat trei nume. Dimineața este Khepri, scarabeul care rostogolește discul în sus, pe cer, așa cum gândacul își rostogolește bila; la amiază este Ra, discul înconjurat de cobră; seara este Atum, bătrânul care se scufundă în apus.

Călătorește în două bărci. Barca zilei, Mandjet, îl poartă peste cer; la asfințit trece în barca nopții, Mesektet, și intră în Duat, lumea de sub pământ. În mormintele regale din Valea Regilor, această călătorie este pictată oră cu oră: în ora a șasea, sufletul lui se odihnește în trupul neînsuflețit al lui Osiris, iar cei doi sunt un singur zeu; în a șaptea, șarpele Apophis așteaptă să oprească barca și este legat și străpuns cu cuțite; în zori, scarabeul ridică discul printre munții de la răsărit. Întoarcerea zilnică a soarelui era pentru Egipt imaginea veșniciei: nu nemișcarea, ci un ciclu care nu dă greș.

Pentru că putea fi văzut, alți zei i-au fost alăturați. Amon din Teba a devenit Amon-Ra, regele zeilor; Horus al orizontului, Ra-Horakhty; până și crocodilul Sobek a strălucit ca Sobek-Ra. Litania lui Ra, săpată în mormintele regilor, îi enumeră șaptezeci și cinci de chipuri.

Creatorul de la Heliopolis

Nun, movila și Eneada

Preoții din Heliopolis povesteau facerea lumii ca pe primul răsărit al soarelui. La început nu era decât Nun, apa întunecată. Din ea zeul a luat ființă de la sine, ca Atum, „cel desăvârșit”, și a găsit un loc unde să stea: o movilă de pământ ca acelea pe care le lasă Nilul când se retrag apele revărsării. Amintirea ei era piatra benben din templul lui, a cărei formă a devenit vârful oricărui obelisc și al oricărei piramide. Singur, i-a scos din propriul trup pe Shu, aerul, și pe Tefnut, umezeala; ei i-au născut pe Geb, pământul, și pe Nut, cerul, ai căror copii au fost Osiris, Isis, Seth și Nephthys: Eneada, familia din care regii Egiptului pretindeau că se trag.

O, Atum-Khoprer, te-ai înălțat pe înălțime, te-ai ridicat ca piatra bnbn … l-ai scuipat pe Shu, ai expectorat-o pe Tefnut.

— Textele Piramidelor, formula 600 (§ 1652), trad. Faulkner

Ascensiunea lui în fruntea statului poate fi datată. Djedefre, fiul lui Khufu, a fost primul rege care și-a spus „fiu al lui Ra”, în jurul anului 2560 î.Hr., iar titlul a rămas în numele regale până la sfârșit. Regii dinastiei a V-a, pe care o poveste de mai târziu îi înfățișează drept fiii lui, i-au ridicat la Abusir temple solare sub cerul liber, fiecare cu un mare obelisc, iar textele din piramida ultimului dintre ei, Unas, îl trimit pe regele mort în înalt, să i se alăture tatălui său în barcă.

Ochiul și discul

Bătrânul zeu, fiica lui și Akhenaton

Soarele are un Ochi, iar Ochiul este o zeiță: arșița discului, înfățișată ca cobra de pe fruntea lui și numită Hathor, Sekhmet, Wadjet sau Tefnut, după templu, dar întotdeauna fiica lui. El o trimite împotriva dușmanilor săi, iar ea poate merge prea departe. În Cartea Vacii Cerești, oamenii uneltesc împotriva bătrânului Ra; Ochiul, ca Sekhmet, îi măcelărește până când zeul o oprește cu bere vopsită în roșu, iar apoi, sătul de lume, o părăsește pe spinarea vacii cerești. În templele ptolemaice, Ochiul a plecat mânios în Nubia și trebuie înduplecat să se întoarcă acasă înainte de anul nou.

Aceste povești recunosc ceea ce imnurile nu recunosc: zeul-soare poate îmbătrâni, poate fi mușcat, poate fi păcălit de Isis să-și dea numele și se poate retrage. Aceasta este explicația egipteană pentru distanța dintre zei și oameni și pentru rege, care domnește pe pământ în locul lui Ra. Akhenaton, în jurul anului 1350 î.Hr., a dus raționamentul până la capăt: a despuiat soarele de capul de șoim și de povești și a adorat doar discul, Aton, al cărui prim nume oficial era încă „Ra-Horakhty care se bucură în orizont”. Urmașii lui i-au readus pe vechii zei, dar ca chipuri ale soarelui: pentru preoții din Teba de după Amarna, Amon era cel ascuns, al cărui trup vizibil era Ra.

Menționat în

Zeu Horus Șoimul cerului, fiul lui Osiris, zeul pe care îl întruchipa fiecare rege Zeu Isis Soția lui Osiris, mama lui Horus, cea mai mare magiciană dintre zei

Următor → Osiris Regele ucis al Egiptului, stăpânul morților și al grânelor