Iulius Cezar

Generalul care a trecut Rubiconul și a pus capăt Republicii

Gaius Iulius Cezar a fost generalul și omul de stat roman a cărui carieră a pus capăt Republicii. Patrician care s-a erijat în apărător al poporului, a obținut consulatul în 59 î.Hr., a cucerit Galia în nouă ani de război și a scris el însuși relatarea acestui război. Somat să renunțe la armată, a trecut Rubiconul în 49 î.Hr., l-a învins pe Pompei la Pharsalus și s-a făcut dictator pe viață. Senatorii care se temeau de un rege l-au înjunghiat la Idele lui Martie din 44 î.Hr. Numele lui a devenit titlul împăraților, calendarul său este folosit și astăzi, iar moștenitorul său adoptiv, Augustus, a clădit monarhia pe care Cezar doar o schițase.

Cronologie

100 î.Hr.

Se naște — La Roma, într-o veche familie patriciană aliată cu Marius

63 î.Hr.

Pontifex maximus — Ales mare preot al Romei în fața a doi rivali mai vârstnici, cu bani împrumutați

59 î.Hr.

Consul — Primul consulat, sprijinit pe înțelegerea sa cu Pompei și Crassus

58 î.Hr.

În Galia — Preia comanda; îi înfrânge pe helveți și pe Ariovistus încă din primul an de campanie

52 î.Hr.

Alesia — Vercingetorix se predă; Galia este cucerită

ian. 49 î.Hr.

Trece Rubiconul — Înaintează asupra Italiei cu o singură legiune; începe războiul civil

9 aug. 48 î.Hr.

Pharsalus — Zdrobește în Tesalia armata mai numeroasă a lui Pompei

feb. 44 î.Hr.

Dictator pe viață — Senatul îl numește dictator perpetuo

15 mar. 44 î.Hr.

Asasinat — Înjunghiat de circa șaizeci de senatori în Curia lui Pompei

Familie

photo Gaius Iulius Cezar pretor · mort în 85 î.Hr.

photo Aurelia din familia Aurelius Cotta · moartă în 54 î.Hr.

photo Iulius Cezar 100 î.Hr.–44 î.Hr.

photo Cornelia fiica lui Cinna · căsătorită în 84, moartă în 69 î.Hr.

photo Iulia soția lui Pompei · cca 76–54 î.Hr.

photo Caesarion Ptolemeu al XV-lea, fiul Cleopatrei · 47–30 î.Hr.

photo Octavian adoptat prin testament · 63 î.Hr.–14 d.Hr.

Cezar nu l-a recunoscut niciodată în scris pe Caesarion: Cleopatra i-a dat băiatului numele, iar Oppius, prietenul lui Cezar, a scris un pamflet în care nega paternitatea. Octavian a poruncit să fie ucis în 30 î.Hr.

Patricianul care a ales poporul

Gaius Iulius Cezar s-a născut la Roma, la 12 iulie 100 î.Hr., într-o veche familie patriciană, strâmtorată bănește, care dăduse puțini consuli în ultima vreme. Mătușa lui, Iulia, era soția lui Marius, generalul popularilor, iar Cezar s-a căsătorit cu Cornelia, fiica lui Cinna, aliatul lui Marius. Când Sulla a pus stăpânire pe Roma, în 82 î.Hr., și i-a poruncit să divorțeze, adolescentul a refuzat și s-a ascuns până când prietenii i-au cumpărat iertarea. Sulla ar fi avertizat, se spune, că în băiatul acela sunt mulți Marius.

A urcat treptele magistraturilor cu bani împrumutați și cu un talent aparte pentru spectacol: cvestor în 69, edil în 65, pontifex maximus în 63, pretor în 62, guvernator al Hispaniei Ulterioare. În 60 î.Hr. a încheiat o înțelegere privată cu Pompei, cel mai mare general al Romei, și cu Crassus, cel mai bogat om al ei. Consul în 59, a forțat adoptarea programului lor și și-a asigurat guvernarea Galiei.

Galia

Din 58 până în 50 î.Hr., Cezar a cucerit Galia, adică aproximativ Franța și Belgia de astăzi: a luptat cu helveții, cu germanii lui Ariovistus, cu belgii, cu veneții și cu nervii, a aruncat de două ori un pod peste Rin și a debarcat de două ori în Britania. An de an, dădea socoteală Romei în Commentarii de Bello Gallico, șapte cărți de proză sobră, la persoana a treia, care îi pledau cauza în fața publicului, în vreme ce dușmanii săi din Senat își ascuțeau argumentele. Marea răscoală a galilor condusă de Vercingetorix s-a încheiat la Alesia, în 52 î.Hr., unde armata lui Cezar a asediat orașul și a înfrânt în același timp o armată de despresurare. Plutarh estimează costul uman la un milion de morți și un milion de oameni aduși în sclavie; cifrele sunt ale lui, dar amploarea era fără precedent.

Între timp, înțelegerea se destrăma. Crassus a murit la Carrhae, în 53; Iulia, fiica lui Cezar și soția lui Pompei, murise cu un an înainte. Pompei se apropia tot mai mult de tabăra Senatului.

Rubiconul

În ianuarie 49 î.Hr., Senatul i-a ordonat lui Cezar să renunțe la comandă. Întoarcerea la Roma ca simplu cetățean însemna un proces; trecerea cu trupe a Rubiconului, pârâul care marca hotarul provinciei sale, însemna război civil. L-a trecut cu o singură legiune.

„Iacta alea est.” — Zarurile au fost aruncate.

— Suetoniu, *Viața divinului Iulius* 32. La Plutarh, Cezar rostește vorbele în greacă, citându-l pe dramaturgul Menandru.

Pompei a abandonat Italia și a trecut în Grecia. Cezar le-a smuls Hispania legaților lui Pompei, apoi l-a urmărit spre răsărit și, la 9 august 48 î.Hr., i-a nimicit la Pharsalus armata, mai numeroasă. Pompei a fugit în Egipt și a fost ucis chiar când debarca. Cezar a sosit câteva zile mai târziu, a petrecut o iarnă asediat în Alexandria și a lăsat-o pe Cleopatra pe tron — și însărcinată. Zela în 47 („veni, vidi, vici”), Thapsus în 46 și Munda în 45 au însemnat sfârșitul pompeienilor. La Roma a fost numit dictator, în 46 pe zece ani, iar în februarie 44 pe viață. A reformat calendarul, a întemeiat colonii, a lărgit Senatul și și-a iertat dușmanii.

Idele lui Martie

Clemența nu i-a adus loialitate. Pentru un Senat care își pierduse puterea, un dictator pe viață care purta cizme roșii și avea chipul bătut pe monede părea un rege. Circa șaizeci de senatori, conduși de Gaius Cassius și Marcus Brutus — pe care Cezar îi iertase după Pharsalus —, l-au înjunghiat la 15 martie 44 î.Hr., într-o ședință a Senatului ținută în Curia lui Pompei. Avea cincizeci și cinci de ani. Prin testament îl adopta pe strănepotul său Octavian, în vârstă de optsprezece ani, viitorul Augustus; Cicero, care aplaudase fapta, avea să moară în mai puțin de doi ani, iar Republica la scurt timp după el.

Importanța lui Cezar stă în faptul că a arătat că instituțiile Republicii nu puteau ține în frâu un comandant cu o armată devotată și cu sprijin popular. Numele lui a devenit titlul împăraților, apoi al kaiserilor și al țarilor; calendarul său, ușor corectat, este folosit și astăzi; luna în care s-a născut îi poartă și acum numele.