O luptă a trăsnetelor pentru stăpânirea zeilor
După înfrângerea Titanilor, Tifon l-a înfruntat pe Zeus pentru puterea asupra zeilor și oamenilor. Lupta lor a zguduit pământul, marea și cerul. Poeții și artiștii antici au înfățișat întâlnirea în moduri diferite, având în centru trăsnetul lui Zeus și înfrângerea monstrului.
După victoria asupra Titanilor, ZeusZeu: Zeus. Regele zeilor, stăpânul cerului și al fulgerului s-a confruntat cu o nouă amenințare la adresa domniei sale. În Teogonia lui Hesiod, Gaia, Pământul, l-a născut pe Tifon din unirea cu Tartarul. Din umerii monstrului se ridicau o sută de capete de șarpe. Ochii lor aruncau flăcări, iar glasurile treceau de la vorbire la răgete, lătrat și șuierat. Poetul spune că ar fi putut stăpâni zeii și oamenii dacă Zeus nu ar fi intervenit. Hesiod, Teogonia, versurile 820–835.
Zeus a răspuns cu tunete și fulgere. Olimpul s-a cutremurat sub pașii lui, marea s-a învolburat, iar vuietul a ajuns până în adâncurile pământului. Focul monstrului și trăsnetele zeului au zguduit întreaga lume.
Zeus l-a lovit pe Tifon și i-a ars numeroasele capete. Monstrul învins s-a prăbușit, pârjolind pământul din jur. Zeus l-a aruncat apoi în Tartar. Hesiod leagă de Tifon și vânturile nimicitoare, prelungind astfel violența monstrului în furtunile care amenință corăbiile și marinarii. Hesiod, Teogonia, versurile 836–880.
Biblioteca atribuită lui Apollodor, o lucrare mai târzie, spune o poveste mai amplă. Tifon îl învinge pentru scurt timp pe Zeus, îi taie tendoanele mâinilor și picioarelor și îl lasă neputincios într-o peșteră. Hermes și Aegipan recuperează tendoanele și i le pun la loc, iar Zeus poate relua urmărirea.
Această relatare se încheie în Sicilia, nu în Tartar. Zeus aruncă muntele Etna peste monstrul fugar, iar erupțiile vulcanului sunt asociate cu trăsnetele aflate sub el. Pseudo-Apollodor, Biblioteca 1.6.3.
